Prefectul mediază, intermediază, rezolvă, aplanează… conform legii. Si, mai ales, comunică cu cetațenii. Actualul prefect a avut un astfel de zvâc doar în 2016 când se vedea candidat pentru funcția de deputat din partea PSD Călărași. A creat atunci grupul „Ne pasă de călărașeni”.
Acolo voia să-și mediatizeze platforma program. Binele pe care urma să-l facă călărșenilor de la umbra Palatului Parlamentului. Nu a fost să fie. Nu a fost trecut pe listă, dar grupul a rămas. Comunică cu concetățenii lui când transmite codurile… galbene, portocalii, roșii sau morse. Și cam atât.
Nimic nu-l perturbă, nimic nu-l distrage de la linștea în care se ține ascuns cu tot dinadinsul. Nici nunțile de romi, nici mirosurile pestilențiale din oraș. Nici abuzurile din instituțiile publice împotriva cetățenilor. NIMIC!
George Iacob e cel mai longeviv și mai absent prefect din toata istoria postdecembristă a Călărașiului. Până și zgomotul sticlelor de whiskey de pe vremea lui Gamulea îl făceau pe acesta mai vizibil. Au fost prefecți buni sau mai putini buni, dar măcar erau implicați, existau, respirau odată cu județul.
Cel de acum e într-o realitate paralelă, e total defazat de tot și de toate. Mai fluieră din când în când câte o partitură impusă dar și pe asta o falsează. A avut câteva tentative infantile de a fluiera… A contestat alegerea viceprimarilor și a descoperit „mari” nereguli în contractul privind stârpirea tânțarilor. A eșuat lamentabil în contencios…
Brav barbat de stat si de județ, Iacob s-a asezat pe burtă în calea avionului care trebuia să dea cu prafuri pentru tânțari. Nu i-a ieșit pentru că Tribunalul i-a respins cererea. Mai are zvâcnete actoricești pe la diverse acțiuni politice, dornic să-și impresioneze senatoarea de suflet, Roxana Pațurcă, si o ia printre oameni, spunându-le să ridice mâinile în aer, agitându-se mai ceva ca Bartoș și Smiley, la un loc. la „Românii au talent”.
E bizar cum de 6 ani acest om, ce este încoronat prefect fără niciun merit, își ține respirația sub apă, doar, doar nu l-o vedea cineva căruia să-i vină vreo idee să îl schimbe. Nu a făcut nimic acest om, nimic pentru județ, nimic pentru oameni, nici măcar pentru simbolul arhitectonic în care își desfășoară activitatea de prea mult timp.
Stă pe un scaun moale într-o clădire ce cade în fiecare zi, fără a striga nici măcar în șoaptă după ajutor. Nu a venit odată în fața consilierilor județeni să le ceară să urgenteze reabilitarea Prefecturii, nu a stat nici măcar 5 minute în fața unei uși la Guvern pentru a cere guvernanților pe care îi reprezintă să dea bani pentru ai nu-i cădea tavanul în cap.
Exponențial pentru acest prefect e declarația unui primar social democrat vizavi de pesta porcină:
„Eu mi-am spus opinia cu ocazia Colegiului Prefectural care a avut loc de curând, dar, ca întotdeauna, poate că domnul prefect nu are timp şi caută să treacă prea repede peste când e de discutat un astfel de subiect.” – N.R.
Iacob e un băiețel cuminte pentru partid, care număra zilele din anii pe care îi va bifa ca record de impotență într-o functie publică. El e… Iacob! George Iacob! Așa zis prefectul!
