Sorin Anghel. Născut la Călăraşi, Marius Mocanu evoluează acum în Liga Naţională pentru Dinamo Bucureşti, o echipă cu pretenţii în actual sezon competiţional. Anul trecut a fost liderul celor de la CSM Călăraşi, însă în vară a ales să se mute în Capitală cu toate că primarul Daniel Drăgulin l-a rugat să mai rămână încă un an sub comanda lui Sabin Dacău.
Alegerea handbalistului se dovedeşte inspirată, mai ales că talentatul pivot a devenit acum un om indispensabil pentru Dinamo după ce la începutul sezonului nu a strălucit.
Antrenorul Sebastian Bota şi-a dat seama că Mocanu este un jucător de moral şi poate da randament numai dacă este în centrul atenţiei. La prezentarea echipelor, înainte de startul jocului, handbalistul călărăşean este primul dinamovist care stă lângă brigada de arbitri, exact ca un căpitan de echipă la fotbal. Asta înseamnă că e responsabil şi că Dinamo se bazează pe el. A marcat 3 goluri în partida de duminică, cu Odorheiul Secuiesc, atunci când echipa sa a câştigat cu 32-28. Jocul dinamoviştilor se bazează pe multă mişcare, iar Mocanu este folosit doar pe fază ofensivă. Cele trei goluri poate nu înseamnă mult dacă privim cifra cât se poate de sec, dar trebuie să ţinem cont că pivotul călărăşean a demonstrat eficienţă maximă din moment ce nu a ratat nici o ocazie.
Handbalistul călărăşean aparţine unei specii pe cale de dispariţie în handbal. Aceea a marilor luptători. Are 26 de ani, a jucat cu HCM Constanța în Liga Campionilor, are sute de meciuri jucate în Liga Naţională şi mii de unghii înfipte de adversari în piept, dincolo de coaja tricoului. Mocanu este un om care excelează în meseria lui, pe care şi-o vinde. Nu oricui, nu oriunde, dar şi-o vinde. Este o lecţie despre viaţă. Despre cum să trăieşti onest într-o lume cinică. El nu aparţine categoriei privilegiate a instinctivilor, face totul calculat, fiecare gol al său având în spate un secret ştiinţific. Golurile lui Mocanu se bazează foarte mult pe un studiu fizic, derivat din mecanica fluidelor!
Mecania Fluidelor este o disciplină pe cât de complicată, pe atât de greu accesibilă unei minţi neantrenate. Foarte pe scurt, aplicarea principiilor din mecanica fluidelor stă la baza întregii industrii aeronautice. Sigur că aflat în faţa porţii adverse, Mocanu nu rezolvă o problemă complexă de mecanică a fluidelor atunci când trimite mingea cu mâna. Dar el aplică empiric şi conştient un principiu simplu şi foarte spectaculos. Acela de a imprima unui obiect, în cazul nostru mingea, o dublă traiectorie. De translaţie şi de rotaţie simultan. Efectul cu pricina se obţine împingând obiectul după o direcţie tangentă la contur.
Frumuseţea unică a reuşitelor lui Mocanu este întrecută doar de bucuria pe care şi-o procura autorul însuşi, când vede cum mingea trece la câţiva centimetri de creştetul portarului. Acesta înţelege ce se întâmplă, dar nu poate face nimic, timp în care mingea îşi urmează, implacabilă, drumul spre gol. Mocanu nu este un geniu, dar aparţine unei categorii aproape la fel de restrânse. Aceea a marilor luptători din sport, aceea care a făurit bucurii pentru cei care vin la fiecare meci al lui Dinamo și nu doar pentru că în Ştefan cel Mare există cea mai primitoare sala de sport din România.
