Sorin Anghel. La Călăraşi, handbalul speră la Liga Naţională, iar fotbalul este tot mai prăfuit. În aceste condiţii, singurul sport cu care localnicii se pot mândri se cheamă futsal. Dunărea, cu tot mai puţin jucători de la iarbă intrând pe parchetul din sală, este în Liga I şi chiar a reuşit să se califice în play-off la primul său sezon pe prima scenă. Acest lucru se poate considera o performanţă.
Sâmbăta trecută, la puţin timp după ce echipa de fotbal a pierdut meciul de la Popeşti Leordeni, scor 2-0, Dunărea a reuşit să treacă cu 5-1 de Spicom Sf. Gheorghe, formaţie care până la meciul de la Călăraşi nu a pierdut nici un meci în returul campionatului.
Dacă futsalul este un joc, discuţiile despre futsal sunt neapărat o joacă. Altfel, în Sala Polivalentă s-ar afla numai absolvenţi de la Coverciano şi Clairefontaine. Numai oameni care au păreri despre pungi de presiune, echipe active şi reactive ori care realizează în mod magnific tranziţia. Frumos ar fi să dăm jos mantia de sacerdoţi ai fotbalului de sală şi să discutăm relaxat.
La futsal nu se bubuie mingea, ci se iese elegant cu ea la picior, privind cu capul sus, spre coechipieri. Asta ca semn suprem al inteligenţei. Inteligenţă tactică sau inteligenţă pur şi simplu? Pentru frumuseţea poveştii mergem pe a doua variantă. În spatele polivalentei, dublate de un IQ peste media fotbaliştilor sunt o seamă de defecte. Fragilitatea fizică. De unde accidentările dese. Jocul aerian modest, la fel dârzenia. Cam asta este portretul jucătorului de futsal care evoluează acum la Călăraşi.
Băieţii de la sală sunt acolo pentru că au simţit modernitatea jocului. Toţi au stil ca rasă fotbalistică, dar sunt oameni care au eşuat la fotbal. De exemplu, Matei, om de echipă naţională, legitimat la Deva, a fost fundaş central la Chirnogi şi la Fundulea, însă nu a impresionat niciodată prin altceva decât prin înălţime.
Matei a pătruns în futsal pentru că a ştiut să-şi valorifice ca nimeni altul calităţile. Ca orice jucător de futsal, el s-a plasat mereu pe coama valului, a extras maximum din orice ocazie oferită de viaţă. Aici a fost cel mai bun. Şi-a modelat norocul cu o iscusinţă unică.
Călăraşiul nu are jucători de valoarea lui Matei, însă Movileanu şi Şotârcă sunt colegi cu ardeleanul la echipa naţională. Echipa naţională care s-a simţit întotdeauna bine pe Borcea, acolo unde publicul a aplaudat fiecare pas al tricolorilor.
