Sorin Anghel. Portul Călăraşi a terminat pe locul al patrulea la E-ON Cup, competiţie desfăşurată săptămâna trecută la Tg. Mureş. Nu vorbim despre ghinion sau şansă pentru că cel mai mare câştig al întrecerii este reprezentat de faptul că aceşti copii au terminat înaintea unor formaţii precum Dinamo Bucureşti sau Petrolul Ploieşti şi au jucat de la egal la egal cu Academia Hagi.
Bogdan Leu, unul dintre finanţatorii Portului, recunoaşte însă că este depăşit de situaţie. „Echipa asta mi-a luat-o înainte, iar eu nu pot face faţă de unul singur. Avem cea mai bună generaţie pe care a avut-o Călăraşiul în ultimii zece ani şi este păcat ca ea să se piardă. Ne lipseşte, în primul rând, un teren de antrenament”, spune Leu. Vorbele sale sună ca un avertisment, însă nu este pentru prima oară când Călăraşiul tratează cu indiferenţă o generaţie de excepţie. Atletic Călăraşi a avut o grupă de juniori născuţi în 1998, dar aceasta s-a pierdut pentru că nimeni nu a vrut să bată palma cu Ghiuţă.
În clipa de faţă, fotbalul călărăşean, indiferent că vorbim despre Dunărea sau despre echipele din Liga Tractoriştilor, trece printr-o „criză de cadre”. E drept, la echipa lui Mirel Condei se vede mai puţin. De exemplu, în meciul cu Oţelul II au fost titulari doar patru „străini”. Drăgăniţă şi Olteanu, pe linia de fund, Bertea, la mijloc, şi Şerban, în faţă. În schimb, la Independenţa şi la Modelu situaţia este gravă. Localnicii reprezintă o minoritate de când vestiarele au fost populate cu bucureşteni. Acest lucru a fost posibil pentru că Dunărea s-a lepădat de juniori, iar Olteniţa a fost moartă până acum doi ani. Acum, Portul încearcă să facă ceva, să aducă un plus de valoare în judeţ, însă nimeni nu pare interesat de viitorul sportului rege. Pe toţi îi interesează doar rezultatele imediate, fără a ţine cont că renumele ţi-l câştigi dacă ai rezultate în mod constant. Ori asta se obţine doar dacă scoţi tineri talentaţi din propriul centru de copii şi juniori, nu aducând fotbaliatori cu duba.
