Mircea Brânduşă. Joi, 23 ianuarie 2014, primăria Spanţov a fost gazda unui act cultural de o mare sensibilitate. Istoricul Teodor Ştefan a lansat cea de-a doua sa carte „Destinul familiei Blondel” într-un cadru restrâns, dar deosebit de select în sediul Căminului Cultural din localitatea Spanţov.
La eveniment au participat primarul Niki Gheorghescu, scriitorul Năstase Zamfir, prof. de istorie Nicolae Mavrodin, dir. Muzeului din Olteniţa, Mihai Neagu, Anca Valerian, medic generalist, Paul Stoianov, actualul administrator al fermei „Postelnicu”, Monica Mailat, nepoata lui Chimon Mailat şi moştenitoarea directă a Capelei lui Blondel, preot Vasile Braica şi cadrele didactice din instituţiile de învăţământ din comuna Spanţov în frunte cu dir. Angelica Braica. În cadrul lansării de carte de la Spanţov s-au prezentat comunicări deosebit de interesante şi propuneri având ca scop organizarea într-un viitor apropiat a unor simpozioane de proză şi poezie pentru locuitorii comunei. Cel care a deschis evenimentul a fost primarul Niki Gheorghescu: „Este un eveniment unic în perioada post revoluţionară a comunei Spanţov. Ne bucură şi ne onorează pe toţi cei prezenţi aici că dl. prof. Teodor Ştefan a ales să-şi lanseze opera domniei sale la noi în comună. Cartea se adresează tuturor pasionaţilor de istorie, specialişti sau nespecialişti, urmaşilor eroilor cărţii, dar şi urmaşilor celor în mijlocul cărora au trăit sau şi-au desfăşurat activitatea aceştia, pentru care evocarea acelor evenimente şi persoane are o anumită valoare sentimentală.”
A urmat însuşi autorul cărţii dl. prof. Teodor Ştefan, profesor de istorie între anii 1984-1987 şi satele Stancea şi Spanţov. A avut o prezentare detaliată a cărţii, introducând auditorul în mijlocul subiectului prezentat în carte şi anume: evocarea principalelor evenimente istorice traversate de România în secolul 20. „Am scris această carte dintr-o serie de motive, dintre care cel mai important a fost fascinaţia tot mai mare pe care am simţit-o, pe măsură ce mi se conturau, din ce în ce mai pregnant, personalitatea lui Jean-Camille Blondel şi destinul familiei sale. Am structurat cartea în două părţi. Prima parte, precedată de un capitol introductiv, urmăreşte evoluţia relaţiilor româno-franceze în timpul misiunii diplomatice a lui J.C.Blondel în România, ca un omagiu adus acestuia la împlinirea a 160 de ani de la naştere. Partea a doua a cărţii, dedicată destinului familiei Blondel, are în centrul atenţiei figura Yvonei, personalitate complexă şi exemplară, ce se dedică cu devotament aspiraţiilor poporului român. Documentarea acestei lucrări am realizat-o din surse diverse. Pentru prima parte am folosit studiile speciale, ca şi lucrările ştiinţifice cu caracter general referitoare la relaţiile româno-franceze, completate cu documente din arhivele naţionale. Pentru cea de-a doua parte am folosit documente din filiala judeţului Ilfov, Jurnalul Yvonei Blondel, manuscrisul lucării „Răboj cu amintiri” al poetului, prozatorului şi ziaristului Dimitrie Iov, ca şi mărturii scrise sau verbale ale unor contemporani. De un real folos mi-au fost şi datele din enciclopedia virtuală Wikipedia, precum şi informaţiile preluate din fişierele la care am ajuns din link în link. N-am cuvinte să mulţumesc tuturor acelora care mi-au acordat un sprijin dezinteresat şi încurajări pentru posibila apariţie a acestei lucrări: Consiliul Local şi primarul comunei Spanţov, dl. Gheorghescu Silviu –Niki; d-na Georgescu Nicole–Nistor din Bucureşti; dl. Şerban Gheorghe din Olteniţa şi dl. Milescu Costinel, fost primar al municipiului Olteniţa.”
„Destinul familiei Blondel” reprezintă misiunea diplomatică în vremuri de grea cumpănă, 1907-1916, a primului ambasador francez în România, Jean-Camille Blondel. De asemenea, într-unul din capitolele sale, autorul prezintă file din istoria comunei Spanţov din perioada anilor 1916-1939, ferma Postelnicu din satul Stancea acolo unde lumea mondenă a României postbelice se reunea în frunte cu marii scriitori Mihail Sadoveanu, surorile Delavrancea şi Lily Teodoreanu.
Dl. prof. Nicolae Mavrodin, prefaţatorul lucrării, a conferenţiat despre Teodor Ştefan, împletind discursul cu amintiri duioase ale luminoasei personalităţi a scriitorului Teodor Ştefan.
„Prof. Teodor Ştefan a mai scris o carte – prima – intitulată „Comunitatea evreiască din Olteniţa” (1860-1965), care a făcut o impresie foarte bună în rândurile cititorilor. Recomand această carte, un adevărat scrin cu amintiri despre o ilustră familie franceză, care s-a ataşat de poporul român identificându-se cu acesta, cu tradiţiile, obiceiurile şi suferinţele lui.”
Dl. Năstase Zamfir, prozator şi scriitor, fiu al comunei Spanţov a evidenţiat calitatea lucrării în discursul său:
„Lucrarea dvs. este mai mult o monografie a comunei Spanţov. Aţi avut o expunere în detaliu amănunţit. Aţi prezentat lucrarea ca pe o carte de mare valoare, o lucrare de excepţie din punct de vedere istoric. O lucrare care vă onorează şi ne onorează şi pe noi cei prezenţi aici şi care exprimă respect pentru locuitorii unde aţi petrecut ani buni din viaţă. Daţi-mi voie să vă felicit!”
Manifestarea culturală de la Spanţov a impresionat prin organizarea impecabilă (viceprimarul Cornel Toma şi contabilul primăriei Vasile Negoiţă), amploare din punct de vedere al prezentării istorice, dar mai ales unire în cuget şi sentimente întrucât a doua zi România sărbătorea Marea Unire. Dacă este să caracterizezi întreaga întâlnire de la Spanţov a-şi invoca lait motivul autorului cărţii spunând: „Un răsărit fără sfârşit al istoriei României moderne”.
În exclusivitate, pentru „Obiectiv”, întrebat care este bilanţul pe care l-ar face acum la 77 de ani, autorul lucrării a răspuns: „Bilanţul este că, dacă ar fi să trăiesc din nou, n-aş evita niciuna dintre etapele pe care le-am străbătut în cariera mea de profesor de istorie, fiindcă aşa a fost să fie. Trebuie să fii bun în viaţă, în meserie şi să lucrezi mereu pentru că până la urmă dacă trăieşti destul de mult, lucrurile se vor aşeza de la sine şi toţi criticii de ieri sau de azi, fie că sunt în domeniul nostru al culturii, fie în alt domeniu nu vor avea prea multe de spus”.
