Să răsfoim în continuare ziarul „Dobrogea jună”… În 1928, noul chiriarh, P. S. Gherontie Nicolae, săvârşeşte slujba de la Izvorul Tămăduirii, în asistenţa Prefectului Melidon şi a multor autorităţi laice. Din Hrisovul pus la temelia Sfântului locaş ce se ridica la Dervent: „Sute de căruţe şi multă lume acoperă o poiană în jurul a două cruci de piatră. După slujbă, la ea s-a săvârşit şi o minune în faţa Noastră, când un orb din cauza războiului şi-a recăpătat vederea, am aflat în scurt că Crucile sunt făcătoare de minuni…” Nebunii deveneau cuminţi şi chiar şi vitele se însănătoşeau…
În 1931, schitul Dervent a primit o importantă donaţie de la Doamna Paraschiva Gheorghiu din comuna Ostrov. Aceasteia i se datorează începuturile edilitare ale mănăstirii: o casă de locuit, un adăpost pentru vite, mai apoi o mică magazie, un beci şi un grajd.
În 1929, P. S. Episcop Gherontie numeşte la Dervent un preot şi un cântăreţ, călugări. (Succesiunea monahilor la Dervent poate fi urmărită pe baza unui istoric al mănăstirii întocmit de Ciupitu N. Teodor). „Cu o mănăstire ridicată pe aceste meleaguri, având ca vieţuitori oameni de nădejde, Cadrilaterul (eram în România Mare, n.n.) şi-ar fi schimbat faţa din punct de vedere religios, social şi patriotic”, mărturisea episcopul în 1932.
În martie 1934, are loc un puternic incendiu. Paraclisul va ajunge un morman de chirpici şi nu va scăpa nici o cârje-mărturie a ologilor vindecaţi: focul nu s-a atins de nici o icoană, sfeşnic sau candelă…”
La 5 iulie 1936 s-a pus piatră de temelie o viitoare biserică a Mănăstirii Dervent în prezenţa membrilor comitetului de acţiune, a autorităţilor din Silistra, Ostrov şi Călăraşi, a inginerului N. Săndulescu, a unei părţi din clerul din judeţ şi a peste 5000 de credincioşi (v. revista „Valuri Dunărene” din Silistra).
Biserica mănăstirii este construită în stil bizantin, cu trei altare: paraclisul din stânga adăposteşte Crucea făcătoare de minuni şi are hramul „Înălţarea Sfintei Cruci” (14 septembrie); paraclisul din dreapta este închinat „Sfântului Mare Mucenic Gheorghe” (23 aprilie), iar biserica principală are hramul „Sfintei Prea Cuvioase Parascheva” (14 octombrie).
Ctitorul bisericii, precum şi organizatorul unei vieţi monahale cu adevărat, este vrednicul de pomenire părintele Mihail (Mihale) Elefterie, aromân, preot duhovnic, stareţ, lecuitor de boli şi bun gospodar.
Pe aici mă opresc. Îl las pe vrednicul părinte arhimandrit Andrei, un călugăr „tot numai ochi” (cum ar fi spus Origene), stareţul de azi al Mănăstirii, să povestească. Într-un fel, până acum tot cuvioşia sa a vorbit. Părintele Andrei are totdeauna o carte pentru fiecare. Osteniţi-vă doar să ajungeţi la Mănăstirea Dervent!
E bine de ştiut:
De osteneala înălţării bisericii „Sfântul Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti (sec. XIV)”, de pangarul bogat, bine rânduit de la miere la cărţi, de muzeul de arheologie-istorie şi arte plastice, de casa tradiţională din Oltina (sec. XIX), de priveliştea Rezervaţiei Naturale Buceag, de expoziţiile de viţă-de-vie, de posibilităţile de cazare şi masă.
Coordonate:
e-mail: manastirea_dervent@yahoo.com
tel/fax: + 40241857707
tel. cazare: + 40758085822
Răzvan Ciucă,
Domeniile Ostrov, 2013
înaintea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel
