Trebuie să precizez, de la bun început, că sunt unul dintre oamenii cei mai convinşi de avantajele integrării europene a României. Atât din necesităţile de dezvoltare pentru o evoluţie reală către o zonă bine aşezată din punct de vedere economic şi cultural, dar şi pentru liniştea noastră şi a copiilor noştri în contextul atât de dificil al actualelor realităţi geo-politice. Privind la ceea ce se întâmplă în ultima perioadă în Ucraina realizăm că românii stau liniştiţi şi nu au mai pus în practică celebrul proverb al unor vremuri trecute: „când se strănutăla Moscovase răceştela Bucureşti“. Prin Uniunea Europeană, prin NATO România este o ţară care poate sta liniştită în aceste vremuri tulburi. Şi din acest punct de vedere se confirmă că toate acţiunile de integrare în lumea civilizată a unei Români care a avut mult de suferit, prin înapoiere, o lungă perioadă a istoriei sale reprezintă un avantaj incontestabil.
Cu toate acestea, însă, atât în calitatea mea de om care trăieşte printre oamenii obişnuiţi, dar şi prin desele incursiuni pe care le fac ca parlamentar în diferitele localităţi, inclusiv sau mai ales în mediul rural, constat că oamenii au ajuns să se izbească de nişte realităţi deosebit de dificile, iar din experienţele nu prea fericite apar şi foarte multe semne de întrebare. Una dintre întrebările repetate pe care le-am întâlnit, mai ales în ultima vreme, se poate rezuma la aceasta: „Până la urmă, nouă ce ne-a adus integrarea asta europeană?!“. Firesc, am adresat, la rândul meu, această întrebare, oamenilor pentru a vedea care sunt punctele lor de vedere, cum resimt ei integrarea europeană. Iar constatările nu au fost, din păcate, prea optimiste, mulţi, foarte mulţi dintre cetăţenii cu care am dialogat având puncte de vedere critice, constatări care nu sunt în beneficiul intereselor lor, până la urmă, acesta fiind obiectivul fiecărui om, în orice ţară civilizată.
De exemplu, din punctul de vedere al multor primari din comune, satul românesc a fost cel mai lovit de modul în care s-a realizat integrarea europeană a României! Pornind de la negocierile improprii, fără o gândire în beneficiul satului românesc, s-au acceptat o serie de condiţii care blochează evoluţia economică şi potenţialul de dezvoltare al satului românesc şi al ţăranului din România. Sunt constatările oamenilor care au ajuns în situaţia de a nu-şi mai putea valorifica rodul pământului, de a nu mai putea ieşi pe piaţă cu produsele tradiţionale ale satului românesc – de la ouă şi găini, la lapte şi brânzeturi şi toate cele care reprezentau punctul de atracţie pentru orice orăşean, atunci când intra în contact cu satul românesc. Ţăranii nu mai au voie să vândă nimic, iar condiţiile tot mai dificile pe care le întâmpină ultimii întreprinzători care mai au puterea de a ajunge la piaţă, îi îndepărtează şi pe aceştia din sistem! Pe bună dreptate se întreabă şi ne întreabă: „Dar ce au ouăle noastre pe care le-am vândut, atâţia ani, fără nici un fel de problemă?… Dar ce are laptele nostru de nu mai putem să-l ducem la piaţă, când au crescut atâtea generaţii sănătoase, cu laptele vacilor noastre?!…“
Într-adevăr, constatăm că modul în care s-a negociat integrarea europeană nu a urmărit, în primul rând, interesele românilor, ci mai mult ale celor care ne-au primit, dar în ce condiţii? Să nu uităm că printre elementele care ne-au fost solicitate, au fost aşa-zisele privatizări, când am cedat, rând pe rând, petrolul, siderurgia, băncile, cimentul, toate zonele prin care constituiam un real interes pe piaţa mondială şi pe care le-am pierdut, în numele acestei integrări. Şi ce ne reamintesc oamenii? „Când s-au văzut cu sacii în căruţă şi ne-au luat totul, au început să ne pună, din nou, alte condiţii, astfel că integrarea Schengen- deşi s-au îndeplinit toate condiţiile stabilite- se amână, fără nici un fel de perspectivă pentru noi!“. Această sfidare este resimţită negativ de foarte mulţi români!… Ca să nu mai vorbim (apropo de bănci) că atât oamenii simpli, dar mai ales societăţile comerciale, IMM-urile se văd în situaţia de a nu mai putea să-şi propună acţiuni de dezvoltare atâta timp cât băncile îi umilesc, ele având garantate afacerile cu… statul român! Cel mai bun şi mai sigur client, acţiune care distruge perspectivele dezvoltării economiei naţionale.
Ce a mai pierdut România prin această integrare? Păi, aproape 4 milioane de oameni, în general cei mai buni specialişti, oameni de valoare, de calitate care nu au uşurat de asistenţă socială România, cum s-a vehiculat, în mod fals, ci au umplut găurile profesionale din Vest şi au întinerit populaţia acestor ţări! Aceasta este realitatea şi cine nu vrea să o recunoască nu gândeşte în beneficiul naţional!
Desigur, unii dintre dumneavoastră mă vor întreba: „Şi ce le-ai răspuns acestor oameni?“. Păi, în primul rând că soluţiile se găsesc aici, în Parlamentul României, unde o clasă politică românească trebuie să gândească în beneficiul României, al românilor! Trebuie adoptate, de urgenţă, măsuri în beneficiul economic al întreprinzătorilor români, al perspectivelor de dezvoltare pentru România! Clasa politică trebuie să adopte acele măsuri menite a realiza o protecţie reală economiei naţionale, spiritului naţional, oamenilor care locuiesc în această ţară! Trebuie să demarăm ample proiecte în această perspectivă, pentru că sunt sigură că şi dumneavoastră, atunci când staţi de vorbă cu oamenii, primiţi aceleaşi întrebări. Să nu fim ipocriţi, să fim cinstiţi cu noi înşine şi cu ţara noastră care are nevoie de acţiuni conştiente ale unor politicieni conştienţi de necesitatea promovării intereselor naţionale! Pentru că, vă asigur, oamenii se vor întreba în continuare şi, cu siguranţă, din ce în ce mai hotărâţi: „Şi, până la urmă, nouă ce ne-a adus integrarea asta europeană?!“….
DEPUTAT PP-DD DE CĂLĂRAŞI
MARIA DRAGOMIR
