Sorin Anghel. Un pacient sănătos care aşteaptă rezultatul unor analize a murit de aşteptare. Analizele i-au ieşit bune, numai că frica a durat prea mult. Analizele noastre, ale celor care ne plimbăm după Dunărea, sigur nu sunt bune, nici ale conducătorilor, dar ale celor din teren şi ale celor de pe bancă sigur vor ieşi bune, chiar mai bune decât cele ale celor care au fost înaintea lor. Rezultatele jucătorilor au terminat echipa şi au golit stadionul.
Putem să fluierăm noi a pagubă până ni se usucă cerul gurii. Jucătorii şi antrenorii nu au contract cu noi, ăştia din tribuna a doua. Nu la noi decontează un nou campionat eşuat. În nici un contract de la Dunărea nu apare vreo clauză referitoare la onoare, la respect pentru public, la sentimentul de neputinţă, la nenorocita aia de resemnare care se instaurează într-o echipă când înţelege că ea, echipa, nu există dacă nu erau cei din tribune, indiferent care.
Călărăşenii au obosit tot aşteptând, fapt care pentru jucători e o reuşită. Ne-au învins, iar pentru această victorie vot fi plătiţi mai bine decât pentru o promovare oarecare. Ne înving ani de-a rândul. Nici ei nu le mai ştiu numărul. Jucătorii Dunării sunt oameni norocoşi. Le iese totul. Tot ce pentru fotbalul călărăşean e pierdere pentru ei e un important pas înainte în carieră. Dovada că merg mai departe, numai ei ştiu încotro, dar merg. Supărăcioşii domni jucători au realizat perfect avantajele condiţiei de veşnici supăraţi. O contabilă prinsă cu mâna în seif venea la birou doar cât să vadă colegii ei cât de supărată e.
Efectul era radical. Îi timora pe cei din jurul ei cu ţâfna ei imperială. Şi atunci, ce-i de făcut ? Păi, ce-am mai făcut şi până acum. Aşteptăm, aşteptăm ca nu cumva ca jucătorii să se supere şi mai rău pentru că preşedintele le-a promis 300 de lei prima în cazul unei victorii.
