Sorin Anghel. Perioada de pauză competiţională nu reprezintă altceva decât momentul în care oamenii din conducerea administrativă a oricărui club au ocazia să iasă la rampă pentru a pune la punct strategia pentru sezonul ce urmează. Dunărea Călăraşi a reuşit ultima promovare în Liga a 2-a în 1995, iar cei care se afla acum în fruntea clubului nu ne fac speranţe că anul viitor, la 20 de ani de la victoria istorică cu Faur Bucureşti, de la Buzău, echipa va încheia campionatul pe primul loc.
Trebuie măcar să apreciem sinceritatea oamenilor. Până acum eram obişnuiţi ca în fiecare vară să auzim că echipa fanion a judeţului se pregăteşte să atace promovarea şi de fiecare dată observam că obiectivul era tratat cu superficialitate şi ratat cu seninătate. Jucătorii dădeau vina pe conducători, reproşându-le că nu s-au implicat suficient de mult. De partea cealaltă, oamenii care dirijau fondurile aveau grijă să dea vina pe arbitraj, să schimbe antrenorul exact când nu trebuia sau să uite că jucătorii trebuie plătiţi pentru a putea da randament.
De data aceasta, la Călăraşi discursul sună cu totul altfel. Conştienţi că publicul s-a săturat de promisiuni şi convinşi că performanţa se poate face tot cu ţărănuşii din judeţ, conducătorii au decis ca sezonul 2014-2015 să fie unul de sacrificiu pentru Dunărea. Din toamnă, gruparea „galben-albastră” va activa în campionatul de juniori republicani. Astfel, călărăşenii îşi vor putea aduce din nou feciorii în curtea stadionului, având speranţa că peste câţiva ani vor ajunge să evolueze pe Arena Ion Comşa, aşa cum se numeşte acum terenul principal din incinta Complexului Sportiv Tineretului. Din acest proiect va avea de câştigat nu doar Dunărea, ci întreg fotbalul călărăşean. Cei mai buni vor merge la echipa mare. Apoi, echipele din campionatul judeţean ar putea să se întărească cu jucători care au învăţat ABC-ul fotbalului pe Borcea. Astfel, Liga a 4-a va deveni mai puternică, iar juniorii plecaţi pe maidanele din judeţ ar putea să se întoarcă la Călăraşi peste câteva sezoane, după ce au reuşit să se maturizeze.
Până şi arbitrajul călărăşean va avea de câştigat. Juniorii mai puţin talentaţi ar putea să devină „cavaleri ai fluierului”, dar pentru asta este nevoie de o persoană care să îi înveţe meserie. Din păcate, la AJF Călăraşi nu există în acest moment vreun cetăţean în stare să facă aşa ceva. Daniel Ştefan, preşedintele Colegiului Judeţean de Arbitri, a demonstrat cât de mult (nu) se pricepe. Acum câţiva ani a spus că Gabriel Balaban va ajunge mare şi a avut dreptate. Balaban a ajuns mare cât un frigider. Anul trecut a insistat cu Cristian Andrei spunând că va ajunge departe şi iar a avut dreptate. Andrei este acum departe, plecat în cursa cu autocamionul. Următoarea miză a lui Ştefan? Valentin Voinea, arbitru care nu s-a dus la un meci la care a fost delegat de către Comisia Centrală de Arbitri pentru că i s-a părut mai important un şpriţ care a avut loc în Bulgaria. Genial!
