Nu ştiu când şi cum Ceasornicarul şi-a potrivit ceasurile. Să zicem că acum era ca atunci. Seara, în Duminica izgonirii lui Adam din Rai, finii au mers la naşi cu colac cu porumbei de pâine şi vin. Lumea a dat să se împace. Doar cucii, cucii frumoşi, n-au mai umplut uliţele satelor dinspre Baltă. Roate de foc au brăzdat nelumina şi Urlălia striga la da’ Maria c-a „mâncat mălaiul tot şi făina pân’la cot”. Semn de plecare la arat, să arunci peria înaintea plugului, să iasă bucatele dese, la întors să scuturi în casă opincile de ţărână sau să o duci la cuibare, să iasă furnicar de păsări (Croitoru-Capbun, Răzvan Ciucă, Pâinea de neamul românesc, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2002, p.53).
În următoarea zi am intrat în Păresimi, care închipuieşte postul de 40 de zile al Mântuitorului. Spun pricepuţii că în Post nu trebuie să mănânci neapărat urzici sau soia. Vei trăi în Dumnezeu, de nu se va sui în inima ta nicio faptă rea. (Păstorul lui Herma, Pilda V, I, în Scrierile Părinţilor Apostolici…, 1927-1928, 2, p.271).
Casa trebuie bune păzită. Ocult şi pe repezeală câinii au fost daţi în jujău. Ce enervare pe capul asociaţiilor pentru protecţia animalelor ! La Ciocăneşti, Vărăşti sau Mănăstirea cucii nu mai sunt frumoşi, măştile închipuie relele din lume, nu lipsesc nici Băsescu şi nici Ponta. Pe spinarea ţăranilor şfichiuie opinca din vârful biciului. Spre a nu te îmbolnăvi de friguri.
*
25 Martie, Buna Vestire. Zăpada mieilor acoperă paşii cucilor. La Biserica de lemn „Poiana” din Slobozia, a fost hram şi slujbă cu Vlădica. Din fericire ! S-au împărţit închinătorilor pacheţele din contribuţia enoriaşilor şi vin de la Domeniile Ostrov. Nu pot uita că, zece ani, de hramuri am stat la masă. Îmi amintesc că, într-un an, de Buna Vestire, înfloriseră zarzării. Zumzăiau albinele, lucea soarele şi ierarhii de la Dunărea de Jos şi Bărăgan cântau cu 500 de închinători „La mulţi ani !”. Pe pământ, Ceasornicarul ne mai lăsa şi liberi, să vadă ce ne duce capul. De-aia e uşor să schimbi rânduiala, nu-ţi trebuie decât un par la un car de oale. La 66 de ani, nu de moarte mi-este teamă, ci că mă voi stinge de inimă rea.
Când scriu e iarnă de-a binelea. Ninge şi e frig până la ger. Duminica trecută, la Roma, s-a celebrat intrarea Mântuitorului în Ierusalim. Papa Francisc trecea prin mulţime cu ramuri de finichi. Duminica viitoare, la catolici va fi Paştile. Altundeva, tocmai a început Pesah, Paştile evreilor. Ortodocşii români îşi aşteaptă Paştile în mai. La 13 zile după, pravoslavnicii vor prăznui şi ei Sărbătoarea. Ceasuri diferite, Ceasornicarul nu şi-a făcut încă timp să le potrivească.
După cum spune mama, sunt născut de Buna Vestire, sub Carul Mare, cu puţin înainte ca, vorba poetului Th. Ilea, minutarele de la ceas să se-aşeze la taifas. Vesel, tata m-a declarat dimineaţa, dar pe 26 martie. Mă gândesc cum ar fi fost cu înscrisurile şi după care ceas m-aş fi luat în seamă dacă mă năşteam nu la Constanţa, ci la Irkutsk sau la Shanghai. Am lăsat o mărturisire părintelui arhimandrit Andrei, stareţul Mânăstirii Dervent, să n-aibă încurcături când voi ajunge în ţarina cuviosului Mihale. „Sunt azi născut sau mâine, / Ieri a fost soare, azi e vânt, / Ce va fi mâine ? / Ar la ceasurile nouă, / Ar cu crucea, încă nouă, / Aripi roşi sub lună nouă, / Mai învârt o dată roata / Şi-l aud strigând pe tata / Eşti născut în Postul Mare / Să te sui spre Sărbătoare.”
Răzvan CIUCĂ
După Buna Vestire, 2013
