Marius Lotrea
Titlul exprimă sentimentele pe care le trăiesc acum mai toţi membrii PSD Călăraşi în urma a tot ceea ce s-a întâmplat în ultima perioadă. Cum am tot scris despre ceea ce se întâmplă sau nu se întâmplă în organizaţia judeţeană, nu o să mai reluăm ci doar o să tragem concluziile.
PSD Călăraşi nu mai există ca organizaţie, decât cu numele, nu mai funcţionează precum o organizaţie de partid, PSD Călăraşi se află în disoluţie. Numirea lui Şova ca interimar la Călăraşi a însemnat dezastrul pentru social democraţii călărăşeni. Acesta nu a făcut altceva decât să-i lase să plutească în derivă fără să se implice absolut deloc în rezolvarea problemelor apărute. De la numirea directorilor de deconcentrate şi până la nominalizarea candidaţilor pentru Parlament, PSD-ul a fost lăsat la cheremul altora. Mai mult decât atât, Şova a arătat cât de mult mizează pe colegii săi de la Călăraşi candidând la… Olt. Dacă în cazul numirilor de directori s-a tot spus că acestea întârzie din motive „tehnice”, transferul la Călăraşi a unor candidaţi de la centru a fost bomboana pe colivă. Deşi mai multe nume locale se pregăteau să candideze, dintre care amintim pe Răzvan Meseşanu, Sorin Vrăjitoru sau Ioan Damian, decizia centrului a venit ca un trăznet. I-a lăsat pe toţi cu un gust amar. De ce s-a dorit schimbarea în PSD, pentru cine mai exact, pentru nişte politicieni care până mai ieri erau inamici, Daniel Florea (fost PDL) şi Valeriu Steriu (UNPR)!? Ce argumente se pot oferi acum „poporului pesedist călărăşean” pentru a-i vota pe nişte cvasinecunoscuţi de către cei din colegiile 1 şi 2!?
În cadrul PSD Călăraşi nu a mai existat o întâlnire de 7 luni
Răzvan Meseşanu a exprimat cel mai bine sentimentele care-i domină acum pe cei mai mulţi dintre social democraţi. Există frustrări, dezamăgiri, nemulţumiri şi chiar dorinţa de renunţare. Spunea Meseşanu, secretar executiv interimar, că de aproape şapte luni nu a mai existat nicio întâlnire între membrii organizaţiei, nimeni nu ştie ce se întâmplă, nimeni nu ştie ce să facă, pe Şova nu reuşeşte nimeni să-l contacteze, iar mai nou nici primvicele Ion Ştefan nu mai răspunde la telefon, totul este într-o nebuloasă totală. „Ziceam că înainte noi nu reuşim decât să ne certăm când ne întâlnim, acum nu ne mai întâlnim nici măcar ca să ne certăm. Ceva trebuie făcut urgent pentru că aşa nu se mai poate continua!”, ne-a declarat Răzvan Meseşanu. Acesta este de părere că actuala conducere trebuie dizolvată, trebuie găsite soluţiile statutare pentru a fi puşi alţi oameni care ştiu cum să conducă organizaţia. Liviu Muşat ar fi o soluţie pentru a prelua, chiar ca şi interimar, organizaţia, în opinia secretarului executiv interimar. Mai există şi varianta Ţone, primarul municipiului Olteniţa, care a obţinut cea mai importantă funcţie politică aleasă, având astfel argumentul pentru deveni preşedinte interimar. Cu siguranţă că vor exista discuţii ample de acum încolo despre opţiunile privind interimatul la PSD.
În orice caz, campania ce va începe peste două săptămâni va fi una care va aduna, din rândurile pesediştilor, oameni dezamăgiţi şi sătui să mai creadă în cai verzi pe pereţi. Nici primarii nu dau ghes să-i ajute, unii au spus-o franc că vor avea alte opţiuni. Şi atunci, cu cine vor face cei doi candidaţi „impresie” prin localităţile din colegii?
P.S. E bine să vrei puterea, dar să ştii ce să faci cu ea!
