Marius Lotrea. Odată cu trimiterea lui Dan Şova la Călăraşi pentru a prelua frâiele organizaţiei judeţene, social democraţii călărăşeni au crezut că l-au apucat pe Dumnezeu de picior. Ministru, apropiat al preşedintelui Victor Ponta, băiat fin din lumea bună a Bucureştiului, Şova părea prinţul pe calul alb (sau roşu, dacă vreţi) al renaşterii social democraţiei pe malul Borcei.
În afara discursului prin care anunţa „hegemonia PSD” de la următoarele alegeri încolo, Dan Şova nu a făcut absolut nimic pentru a începe măcar recâştigarea electoratului pierdut. Din neştiinţă ori din comoditate, cert e că PSD se află exact acolo de unde l-a preluat. Nici nu era de aşteptat, de altfel, aşa cum am tot scris de când a sosit acesta la Călăraşi. Mărturie stătea activitatea acestuia de la Olt, acolo unde nu a lăsat nicio dâră, vorba unui clasic în viaţă.
Implicarea lui Şova în conducerea organizaţiei se face la fără frecvenţă, prin convorbiri telefonice sau mesaje. Şova a preferat să conducă partidul prin delegaţi, un fel de izmene pe călător. L-a trimis pe Toma Cucoci pe post de coordonator, apoi, cât timp a fost acesta bolnav, pe la Călăraşi a stat şi Mihnea Uţă. Organizaţia judeţeană stă atât de bine încât în 22 de comune nu are organizaţii deloc. Comunicarea cu electoratul este absolut inexistentă. Nu s-a schimbat nimic în activitatea partidului de când Şova a devenit preşedinte, mai mult decât atât, nici disputele din interior nu s-au rezolvat, iar cu câteva luni înainte de alegerile europarlamentare, PSD stă foarte prost. Conform unui sondaj, partidul nu ar obţine mai mult de 22%, iar cu o astfel de zestre nu poţi emite pretenţii nici acum, nici mai târziu.
Ținta PSD la nivel naţional, pentru europarlamentare, este de 40-45%, iar Călăraşiul se va poziţiona sub a doua jumătate a clasamentului, după cifrele actuale, ceea ce nu va pica bine deloc pentru Şova. O fi PSD un partid puternic la nivel naţional, dar în Călăraşi este departe de „forma” din perioada sa de glorie. PSD este în acest moment un partid divizat, de pluton, în care nu există niciun fel de strategie de reconstrucţie. Calităţile de lider, de mediator, ale lui Şova lasă de dorit, acesta nereuşind nici acum să îi aducă la aceeaşi masă pe cei din organizaţia Călăraşi.
Pe 6 aprilie se va împlini un an de când Daniel Şova, ministrul Marilor Proiecte (sic!), a fost ales preşedinte al organizaţiei judeţene. A ţinut atunci să promită că judeţul Călăraşi va redeveni roşu, că domnia liberalilor se apropie de final. E bine că social democraţii şi-au ales generalul, dar au uitat să înroleze şi soldaţii.
Atât de speriat a fost Filipescu, încât a spus la momentul acela că pentru el un preşedinte mai bun la PSD decât Dan Şova nici că se putea. După Oana Mizil, pentru liberali, Şova este o nouă binecuvântare. Victoriile politice la Călăraşi se obţin pe coclauri, iar cum lui Şova nu-i prieşte ţărâna Bărăganului, e greu de crezut că va reuşi, în acest stil, în cei trei ani şi puţin cât mai are din mandatul său să depăşească PNL-ul care se situează acum, conform aceluiaşi sondaj, undeva la 60%.
