Filosofia finanţelor publice este, în prezent, în flagrantă contradicţie cu principiile dezvoltării economice sănătoase. Calitatea de contribuabil a ajuns să fie sinonimă doar cu aceea de plătitor de taxe şi impozite, oricât de multe şi de apăsătoare uneori, fără ca cetăţeanul să simtă că este şi beneficiar al sistemelor publice. Când acest sentiment ajunge să predomine în relaţia dintre contribuabil şi stat, devine clar de ce economia subterană şi corolarul său fiscal, evaziunea, tind să devină regula – de supravieţuire uneori – care erodează treptat şi subtil calitatea şi sustenabilitatea sistemelor publice.
În viziunea mea, soluţiile nu trebuie căutate în afara sistemului fiscal, ci tocmai înăuntrul lui, şi nu prin transformarea contribuabililor în ţinte fiscale, ci prin prisma unei noi abordări a relaţiei dintre stat şi contribuabil, una clădită pe principiile unui parteneriat fiscal, ceea ce reclamă de fapt regândirea întregului sistem fiscal-bugetar pe criterii de transparenţă şi corectitudine reciproce. Statul la coadă pentru plata impozitelor este, încă, cel mai trist indiciu al funcţionării unui sistem fiscal în care contribuabilii nu au fost niciodată parteneri egali ai statului, ci mai degrabă subordonaţii ori clienţii birocraţiei fiscale şi ai tratamentului discreţionar.
În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, a fi contribuabil nu înseamnă a avea doar obligaţii fiscale către stat, ci a avea dreptul legitim de a pretinde de la stat corectitudine, tratament egal, eficienţă şi chibzuinţă în cheltuirea banilor publici, adică bună guvernare, în general.
În dimensiunea sa fiscal-bugetară, modelul liberal de dezvoltare a ROMÂNIEI LUCRULUI BINE FĂCUT este ancorat în principii precum:
– competitivitate fiscală: impozitarea redusă şi simplificată trebuie să redevină atuul fiscal al României, pentru a atrage din nou atenţia investitorilor străini, pentru a susţine capitalul românesc şi crearea de noi locuri de muncă.
– echitate şi corectitudine: tratamentul fiscal egal şi universal este definitoriu pentru viziunea noastră liberală. Cota unică este soluţia justă, corectă şi care a dat rezultate în economia românească.
– disciplină fiscală şi bugetară: întărirea guvernanţei fiscale şi reducerea deciziei discreţionare în politicile fiscal-bugetare sunt esenţiale pentru creşterea eficienţei sistemului fiscal.
În calitate de Preşedinte al României, voi încerca să conving Guvernul că nu politica bugetară trebuie să conducă politica fiscală (aşa cum, din păcate, se întâmplă în prezent), că nu trebuie să introducem impozite după cât doreşte să cheltuiască ministerul Bugetului, ca să descoperim, ulterior, că nici nu poate să o facă.
Cota de TVA de 24% pare aproape o invitaţie deschisă la evaziune fiscală şi un obstacol dintre cele mai serioase în calea consumului. Potrivit Comisiei Europene, România este pe primul loc în UE privind evaziunea fiscală prin neplata TVA.
În planul politicilor de relaxare fiscală şi în perspectiva apropiată a guvernării dreptei româneşti, pentru mine, reprezintă o prioritate absolută revenirea TVA la 19%, întrucât relaxarea fiscală va duce nu doar la îmbunătăţirea colectării veniturilor şi a sustenabilităţii finanţelor publice, ci mai cu seamă la creşterea economiei şi a nivelului de trai al românilor.
Citiţi tot Programul prezindenţial pe www.iohannispresedinte.ro
