Sorin Anghel. Virgil Bogatu a plecat la Olteniţa nu pentru bani, ci pentru că acolo s-a simţit întotdeauna bine. Oraşul condus acum de Petrică Țone i-a fost tot timpul la picioare. Restul comentariilor nu îşi mai au rostul acum. Scopul scuză mijloacele. Din păcate, în fotbalul călărăşean orgoliile sunt mai mari decât valoarea, iar alegerea tehnicienilor nu se face în funcţie de priceperea fiecăruia, ci ţinând cont de prietenii.
Plecarea lui Bogatu la Olteniţa a mai liniştit un pic apele la Călăraşi, acolo unde mâna de antrenori cu licenţă se iubesc ca şoarecele şi pisica. Condei nu i-a vorbit lui Petrescu o lungă bucată de timp. Exemple de acest gen tot exista şi nu vreau să le mai enumăr. Cert este că acum toată lumea este ocupată. Bogatu este la Olteniţa, Petrescu a ajuns la Modelu, Condei a fost retrogradat „secundul” nou venitului Ion Răuță, cel pe mâna căruia a încăput Dunărea Călăraşi, iar Marius Păun şi Dan Andronache muncesc în sectorul juvenil.
Dacă sunt oameni serioşi, toţi tehnicieni din Călăraşi trebuie să pună osul la treabă acum şi să obţină rezultate. Care mai vorbeşte urât despre altul sau care se simte „lucrat” trebuie neapărat să se trateze la psihiatrie.
De ce nu trebuie să se mai certe Bogatu, Petrescu, Condei, Păun sau Andronache? Pentru că sunt singurii antrenori din Călăraşi care deţin licenţe emise de către Şcoala de Antrenori a FRF. Sunt prea puţini antrenori de calitate în oraş ca să se certe între ei. În plus, toţi cei enumeraţi mai sus trebuie să ţină cont că nu reprezintă altceva decât variante low-cost pentru echipele pe care le antrenează. Când vor fi bani la cluburile pentru care trudesc acum, ei vor fi înlocuiţi de unii veniţi de prin alte zări, care vor încasa într-o jumătate de tur cât primesc toţi cinci la un loc acum într-un an întreg.
