Rodica Dohot. La numai 48 de ani, artista călărăşeană Mihaela Albu s-a stins din viaţă pe un pat al Spitalului Judeţean de Urgenţă din Călăraşi după ce boala a răpus-o.
Încă din adolescenţă, Mihaela Albu a ales să cânte, studiind muzica cu binecunoscuta Mihaela Runceanu, a cărui elevă a fost. Nu a scos niciodată nici un album, dar a fost alături de mulţi călărăşeni şi nu numai, la diverse evenimente, aniversări, nunţi, botezuri şi zeci de revelioane.
Suferinţa Mihaelei a început cu o banală răceală, undeva pe la finalul lunii martie a acestui an. Tratamentele superficiale făcute de medicii de la Călăraşi au făcut-o să ia calea Bucureştiului unde i-a fost depistată o tumoră la unul dintre plămâni. Neoperabilă la acea vreme, tumora a încercat să fie oprită din evoluţie cu citostatice, dar fără nici un rezultat. Şi de parcă nu ar fi fost de ajuns, ulterior acestei nenorociri, medicii i-au descoperit Mihaelei o altă tumoră, de această dată craniană. A trecut printr-o operaţie cruntă pe creier şi au urmat zile întregi de tratament costisitor, dar fără nici un rezultat. Apropiaţi ai familiei au declarat că nu de puţine ori au primit ajutor financiar din partea Alinei Naghi, soţia regretatului George Naghi, din partea lui Clementin Coca (Clemi), patronul firmei Dancle şi din partea Angelei şi a lui Bebe Arabagiu, patronii de la Podul 4, tot ei ocupându-se acum şi de cheltuielile cu înmormântarea.
Într-o zi de 11 septembrie, Mihaela Albu a pierdut bătălia cu viaţa, lăsând în urma ei, o fată şi un băiat, o mamă îndurerată, pe Florin, cel care i-a fost necondiţionat aproape, rude, prieteni, amici, cunoscuţi, fani, aplauze şi lacrimi.
Surse apropiate familiei au declarat că Mihaela ar fi spus mai mereu în ultimele zile „Eu o să mor… o să mor”, dar mereu cei apropiaţi îi spuneau că nu o să o lase să plece de lângă ei.
Cu câteva ore înainte să moară, primarul Daniel Ştefan Drăgulin a declarat în cadrul unei conferinţe de presă că îşi doreşte să iniţieze un proiect de hotărâre prin care Mihaela Albu să devină „Cetăţean de Onoare” al municipiului Călăraşi. Cu toate că au avut unele apariţii la câteva televiziuni, Mihaela şi colegii săi de scenă nu au reuşit să scoată niciodată un album oficial. Dar aproape toată lumea îi ştia pe de rost cântecele, toţi aveau câte un cd cu melodiile ei, îşi cunoştea aproape toţi fanii şi era iubită de toată lumea.
Nu ştiu câţi dintre noi cunosc viaţa Mihaelei Albu, dar cu siguranţă melodiile cântate de ea au fost şi vor rămâne mereu cunoscute. Discretă cu viaţa personală dar extrem de cunoscută pe plan muzical, Mihaela Albu şi-a dedicat întreaga carieră comunităţii din care făcea parte. Scriu aceste rânduri cu regretul că nu o să mai pot niciodată să fac interviul pe care i l-am promis şi l-am început cu ea, în luna martie a acestui an, când împreună am ales titlul pentru articol: „Un om… o viaţă… un cântec… Mihaela Albu”, condiţia fiind să apară şi ea pe prima pagină pentru că spunea „Artiştii locali nu sunt promovaţi mai deloc”. A apărut, dar mult prea târziu, când nu mai poate citi aceste rânduri.
În urma ei râmăne o familie îndurerată, un oraş care a iubit-o nespus, melodiile sale, aplauze… lacrimi… pentru că Mihaela a plecat prea repede de pe scenă.
Mihaela Albu a fost depusă la Capela din Cimitirul Central al municipiului Călăraşi, locul unde va fi şi îngropată. Slujba de înmormântare va avea loc duminică, 15 septembrie, ora 11.00, tot atunci familia pregătindu-se să ofere celor prezenţi în jur de 200 de cd-uri cu melodiile celei care a fost, Mihaela Albu!
Adio Mihaela! Dumnezeu să te odihnească în pace!
